Proprietățile funcționale ale îmbinărilor pentru conductele de canalizare
În cel mai simplu caz, sarcina este de a etanșa un mediu doar puțin agresiv sub acțiunea presiunii atmosferice. În aplicațiile mai complexe, sistemul trebuie să garanteze un grad ridicat de etanșeitate și siguranță a instalației la temperaturi de operare ridicate, presiuni mari și medii agresive. Garniturile reprezintă un factor indispensabil în asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului de canalizare și sunt amplasate în cele mai sensibile locuri ale sistemelor tehnice, adică la separarea dintre îmbinări.
DEVIAȚIA UNGHIULARĂ
Posibilitatea apariției fenomenului de subsidență în zona patului de pozare ca urmare de exemplu a debitului de apă subterană sau a șantierelor de construcții, trebuie întotdeauna luate în considerare în etapa de planificare. Deviațiile unghiulare mici pot apărea la îmbinările conductelor de ceramică vitrificată, din acest motiv etanșeitatea îmbinarii reprezintă un aspect de siguranță important în cazul deviației conductei. Cerințele minime sunt specificate în EN 295 și ZP WN 295.
DEPLASARE
Conform normelor și reglementărilor, o deplasare de cel puțin 0,5 cm trebuie observată pentru a asigura posibilitatea apariției de mici deviații. Evaluarea deplasării în cazul unei conducte de ceramică vitrificată prevazută cu mufă depinde de tipul mufei. Dimensiunile sunt specificate în ZP WN 295.
REZISTENȚA LA FORFECARE
Conform EN 295-3:2012, secțiunea 21.3, o conexiune a conductei trebuie să fie capabilă să reziste la sarcini de forfecare pe termen scurt și lung. În timpul testului este aplicată o sarcină externă asupra secțiunii conductei, care rezultă într-o sarcină de forfecare asupra îmbinării de cel puțin 25 N/m dimensiune nominală. Îmbinarea trebuie să fie capabilă să reziste la presiuni de test de 5 kPa (0,05 bari) și 50 kPa (0,5 bari) specificate în EN 295-1:2013, secțiunea 6.2.1, pe o perioadă de 15 minute fără nicio scurgere aparentă. De fiecare dată când sunt proiectate conducte și fitinguri pentru funcționarea continuă sub mici suprapresiuni, trebuie specificată presiunea testului. O componentă poate fi testată într-un singur ansamblu de îmbinare. Îmbinările care trec acest test sunt aprobate și ca fiind rezistente la penetrarea rădăcinilor.
CONTINUITATEA RADIERULUI
Continuitatea radierului descrie punctul de tranziție de la o conductă la următoarea în zona de îmbinare. Pentru asigura performanța hidraulică optimă a sistemului de canalizare, limitele specifice pentru fiecare dimensiune nominală sunt definite în EN 295. În ceea ce privește diversele sisteme de îmbinare, trebuie urmate instrucțiunile date în manualele de instalare de la producător pentru a asigura continuitatea radierului în timpul instalării conductelor.
REZISTENȚA LA PENETRAREA RĂDĂCINILOR
Conductele și fitingurile de ceramică vitrificată sunt rezistente la penetrarea rădăcinilor; această rezistență este demonstrată în conjuncție cu testul de încercare la forfecare. Cerințele corespunzătoare sunt definite în EN 295-3.
